De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din fit + sufixul -ui.
Verb
Conjugarea verbului (se) fitui |
| Infinitiv |
a (se) fitui |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) fituiesc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) fituiască |
| Participiu |
fituit |
| Conjugare |
IV |
- (v.tranz. și refl.) (rar) a (se) consuma, a (se) termina.