flirta

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză flirter.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
flirta
Infinitiv a flirta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
flirtez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să flirteze
Participiu flirtat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a fi în flirt cu cineva.


Traduceri

Anagrame

Referințe