fluștura

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /fluʃ.tuˈra/

Verb

Conjugarea verbului fluștura
Infinitiv	a fluștura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	fluștur
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să flușture
Participiu	flușturat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a flutura.

Cuvinte derivate

• flușturatic

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• sulfurat

Referințe

• DEX '98 via DEX online