fluctuație
română
Etimologie
Din franceză fluctuation < latină fluctuatio.
Pronunție
- AFI: /fluk.tu'a.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului fluctuație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fluctuație | fluctuații |
| Articulat | fluctuația | fluctuațiile |
| Genitiv-Dativ | fluctuației | fluctuațiilor |
| Vocativ | fluctuație | fluctuațiilor |
- abatere foarte mică, întâmplătoare și temporară față de o anumită stare; fluctuare.
- schimbare neîntreruptă, oscilație, mutare dintr-un loc în altul.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online