forfoti

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Formație onomatopeică.

Pronunție

  • AFI: /for.fo'ti/


Verb


Conjugarea verbului
forfoti
Infinitiv a forfoti
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
forfotesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să forfotească
Participiu forfotit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a umbla de colo până colo grăbit, iute.
    Lumea forfotește pe străzi.
  2. a fierbe cu zgomot înăbușit; a clocoti încet, potolit.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe