frânc

română

Etimologie

Din latină Francus.

Pronunție

• AFI: /frɨnk/

Substantiv

Declinarea substantivului frânc
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	frânc	frânci
Articulat	frâncul	frâncii
Genitiv-Dativ	frâncului	frâncilor
Vocativ	frâncule	frâncilor

1. (adesea adjectival) nume generic dat odinioară la noi occidentalilor de origine latină.

Cuvinte derivate

• frâncușă
• frâncă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online