frâncă

română

Etimologie

Din frânc.

Pronunție

• AFI: /'frɨn.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului frâncă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	frâncă	frânce
Articulat	frânca	frâncele
Genitiv-Dativ	frâncei	frâncelor
Vocativ	frânco	frâncelor

1. (adesea adjectival) nume generic dat odinioară la noi occidentalilor de origine latină.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online