fractură

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză fracture, latină fractura.

Pronunție

  • AFI: /frak'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
fractură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fractură fracturi
Articulat fractura fracturile
Dativ-Genitiv fracturii fracturilor
Vocativ ' '
  1. (med.) leziune constând în ruperea unui os sau a unui membru.
    Pacientul are o fractură de femur drept.
  2. ruptură în scoarța terestră apărută ca urmare a mișcărilor tectonice verticale.
  3. (tehn.) suprafață neregulată rezultată la ruperea sau la spargerea unui obiect.

Sinonime

  • ruptură în scoarță: falie


Traduceri