fractură
Etimologie
Pronunție
- AFI: /frakˈtu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului fractură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fractură | fracturi |
| Articulat | fractura | fracturile |
| Genitiv-Dativ | fracturii | fracturilor |
| Vocativ | ' | ' |
- (med.) leziune constând în ruperea unui os sau a unui membru.
- Pacientul are o fractură de femur drept.
- ruptură în scoarța terestră apărută ca urmare a mișcărilor tectonice verticale.
- (tehn.) suprafață neregulată rezultată la ruperea sau la spargerea unui obiect.
Sinonime
- ruptură în scoarță: falie