francatură

română

Etimologie

Din a franca + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /fran.ka'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului francatură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	francatură	francaturi
Articulat	francatura	francaturile
Genitiv-Dativ	francaturii	francaturilor
Vocativ	francatură	francaturilor

1. ansamblul mărcilor poștale și al ștampilelor aplicate pe o corespondență.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online