frantumi

De la Wikționar, dicționarul liber

italiană

(italiano)

Etimologie

Confer frantume.

Pronunție

  • AFI: /fran'tumi/


Substantiv

frantumi m.pl., (singular: frantume m.)

  1. (normal numai la pl.) fărâme, bucățele

Cuvinte derivate

Etimologie

Derivate regresiv din frantumare.

Verb

  1. forma de persoana a II-a singular la prezent indicativ pentru frantumare.
  2. forma de persoana a I-a singular la prezent subjonctiv pentru frantumare.
  3. forma de persoana a II-a singular la prezent subjonctiv pentru frantumare.
  4. forma de persoana a III-a singular la prezent subjonctiv pentru frantumare.
  5. forma de persoana a III-a singular la imperativ pentru frantumare.