frecventa

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină frequentare, franceză fréquenter.

Pronunție

  • AFI: /frek.ven'ta/


Verb


Conjugarea verbului
frecventa
Infinitiv a frecventa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
frecventez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să frecventeze
Participiu frecventat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a merge des, sistematic, cu regularitate într-un anumit loc.
  2. (v.tranz.) (spec.) (franțuzism) a vizita deseori pe cineva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe