frecventativ

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină frequentativus, franceză fréquentatif.

Pronunție

  • AFI: /frek.ven.ta'tiv/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
frecventativ
Singular Plural
Masculin frecventativ frecventativi
Feminin frecventativă frecventative
Neutru frecventativ frecventative
  1. (gram.; rar) iterativ.


Traduceri

Referințe