frontieră

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză frontière.

Pronunție

  • AFI: /fro.nt'i.er/


Substantiv


Declinarea substantivului
frontieră
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ frontieră frontiere
Articulat frontiera frontierele
Genitiv-Dativ frontierei frontierelor
Vocativ frontiero frontierelor
  1. linie naturală sau convențională care desparte teritoriul unui stat de teritoriul altor state sau de întinderi de apă care nu fac parte din teritoriul său.

Sinonime


Traduceri

Referințe