fronton

română

Etimologie

Din franceză fronton.

Pronunție

• AFI: /fron'ton/

Substantiv

Declinarea substantivului fronton
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fronton	frontoane
Articulat	frontonul	frontoanele
Genitiv-Dativ	frontonului	frontoanelor
Vocativ	frontonule	frontoanelor

1. element de formă triunghiulară, mărginit de o cornișă, care încoronează fațada unui edificiu.
2. element de arhitectură, alcătuit dintr-o cornișă curbă sau frântă, care se găsește deasupra intrării unui edificiu, deasupra unei uși etc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online