fuituitor

română

Variante

• fultuitor

Etimologie

Din fuitui (regionalism pentru „a îndesa” < maghiară) + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /fuj.tu.i'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului fuituitor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fuituitor	fuituitoare
Articulat	fuituitorul	fuituitoarele
Genitiv-Dativ	fuituitorului	fuituitoarelor
Vocativ	fuituitorule	fuituitoarelor

1. baston de lemn cu care se împing cartușele de exploziv și fuituiala în găurile de mină.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online