funicul
română
Etimologie
Din franceză funicule < latină funiculus.
Pronunție
- AFI: /fu'ni.kul/
Substantiv
| Declinarea substantivului funicul | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | funicul | funiculi |
| Articulat | funiculul | funiculii |
| Genitiv-Dativ | funiculului | funiculilor |
| Vocativ | funiculule | funiculilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online