furător

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a fura + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /fu.rə'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
furător
Singular Plural
Masculin furător furători
Feminin furătoare furătoare
Neutru furător furătoare
  1. (rar) care fură.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
furător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ furător furători
Articulat furătorul furătorii
Genitiv-Dativ furătorului furătorilor
Vocativ furătorule furătorilor
  1. hoț.


Traduceri

Referințe