furcoi

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din furcă + sufixul -oi.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
furcoi
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ furcoi furcoaie
Articulat furcoiul furcoaiele
Genitiv-Dativ furcoiului furcoaielor
Vocativ furcoiule furcoaielor
  1. furcă mare (cu doi dinți), întrebuințată mai ales la încărcatul fânului și al snopilor.


Traduceri

Referințe