furcoi

română

Etimologie

Din furcă + sufixul -oi.

Pronunție

• AFI: /fur'koj/

Substantiv

Declinarea substantivului furcoi
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	furcoi	furcoaie
Articulat	furcoiul	furcoaiele
Genitiv-Dativ	furcoiului	furcoaielor
Vocativ	furcoiule	furcoaielor

1. furcă mare (cu doi dinți), întrebuințată mai ales la încărcatul fânului și al snopilor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online