furnitură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză fourniture.

Pronunție

  • AFI: /fur.ni'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
furnitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ furnitură furnituri
Articulat furnitura furniturile
Genitiv-Dativ furniturii furniturilor
Vocativ furnitură furniturilor
  1. furnizare.
  2. marfă furnizată.
  3. (la pl.) rechizite de birou.
  4. (la pl.) material accesoriu (căptușeală, pânză tare, ață, nasturi etc.) folosit în croitorie.


Traduceri

Referințe