gâdila

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Variante

Etimologie

Din turcă gıdıklamak, de unde provine și neogreacă (și Brusa) γιδιλίζω (gidilízo), bulgară gădeličkam, albaneză guduljis.

Pronunție

  • AFI: /gɨ.di'la/


Verb


Conjugarea verbului
(se) gâdila
Infinitiv a (se) gâdila
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) gâdil
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) gâdile
Participiu gâdilat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a produce, prin atingeri ușoare asupra unor părți ale corpului, o senzație particulară, care provoacă cuiva un râs convulsiv nestăpânit.
  2. (v.refl.) a fi sensibil la asemenea atingeri (reacționând printr-un râs convulsiv).
  3. (fig.) a produce cuiva o senzație plăcută, o plăcere; a flata (în mod exagerat) pe cineva.
  4. (argou) (despre un hoț de buzunare) a sesiza, a observa esențialul.
  5. (argou) (despre victima unui hoț de buzunare) a-și da seamahoții încearcă să-l fure.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe