gânj

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /gɨnʒ/

Substantiv

Declinarea substantivului gânj
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	gânj	gânjuri
Articulat	gânjul	gânjurile
Genitiv-Dativ	gânjului	gânjurilor
Vocativ	gânjule	gânjurilor

1. (pop.) nuia foarte flexibilă trecută prin foc și apoi răsucită, care se folosește ca frânghie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online