gârnițet

română

Etimologie

Din gârniță + sufixul -et.

Pronunție

• AFI: /gɨr.ni'ʦet/

Substantiv

Declinarea substantivului gârnițet
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	gârnițet	gârnițete
Articulat	gârnițetul	gârnițetele
Genitiv-Dativ	gârnițetului	gârnițetelor
Vocativ	gârnițetule	gârnițetelor

1. pădure în care predomină gârnița.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• argentit
• integrat

Referințe

• DEX '98 via DEX online