găsitoare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din găsitor.

Pronunție

  • AFI: /gə.si'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
găsitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ găsitoare găsitoare
Articulat găsitoarea găsitoarele
Genitiv-Dativ găsitoarei găsitoarelor
Vocativ găsitoareo găsitoarelor
  1. persoană care a găsit un obiect pierdut.


Traduceri

Anagrame

Referințe