găuri

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din gaură.

Pronunție

  • AFI: /gə.uˈri/


Verb


Conjugarea verbului
găuri
Infinitiv a găuri
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
găuresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să găurească
Participiu găurit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a face o gaură (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte etc.); a perfora, a borteli, a borti.
    Am găurit bucata de lemn.
  2. (v.refl.) a se strica, a se degrada în urma găuririi.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Pronunție

  • AFI: /ˈgə.urʲ/


Substantiv

  1. forma de plural nearticulat pentru gaură.

Referințe