găuri
Aspect
Etimologie
Din gaură.
Pronunție
- AFI: /gə.uˈri/
Verb
Conjugarea verbului găuri | |
Infinitiv | a găuri |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
găuresc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să găurească |
Participiu | găurit |
Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a face o gaură (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte etc.); a perfora, a borteli, a borti.
- Am găurit bucata de lemn.
- (v.refl.) a se strica, a se degrada în urma găuririi.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
Pronunție
- AFI: /ˈgə.urʲ/
Substantiv
- forma de plural nearticulat pentru gaură.