gintă

română

Etimologie

Din latină gens, gentis.

Pronunție

• AFI: /'ʤin.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului gintă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	gintă	ginți
Articulat	ginta	gințile
Genitiv-Dativ	ginții	ginților
Vocativ	gintă	ginților

1. grup de oameni care provin dintr-un strămoș comun, formând unitatea de producție fundamentală a comunei primitive; formă de organizare socială proprie unui asemenea grup de oameni.
2. (livr.) neam; origine.

Cuvinte compuse

• dreptul ginților

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• gitan
• ating

Referințe

• DEX '98 via DEX online