glotă

română

Etimologie

Din franceză glotte.

Pronunție

• AFI: /'glo.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului glotă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	glotă	glote
Articulat	glota	glotele
Genitiv-Dativ	glotei	glotelor
Vocativ	glotă	glotelor

1. porțiunea cea mai îngustă a laringelui, cuprinsă între cele două coarde vocale.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online