gonire

română

Etimologie

Din a goni.

Pronunție

• AFI: /go'ni.re/

Substantiv

Declinarea substantivului gonire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	gonire	goniri
Articulat	gonirea	gonirile
Genitiv-Dativ	gonirii	gonirilor
Vocativ	gonire	gonirilor

1. faptul de a (se) goni; alungare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online