grămăticie

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din grămătic + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /grə.mə.ti'ʧi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
grămăticie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ grămăticie grămăticii
Articulat grămăticia grămăticiile
Genitiv-Dativ grămăticiei grămăticiilor
Vocativ grămăticie grămăticiilor
  1. (înv.) cancelarie.


Traduceri

Anagrame

Referințe