gracchio

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină gracŭlus.

Pronunție

  • AFI: /grak'kjo/


Substantiv

gracchio m., gracchi pl.

  1. cioară gulerată
  2. (despre sunete) croncănit; (p. ext.) ciripit

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Referințe

Etimologie

Derivat regresiv din gracchiare.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru gracchiare.