gramatică

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină grammatica.

Pronunție

  • AFI: /ɡraˈma.ti.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
gramatică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ gramatică gramatici
Articulat gramatica gramaticile
Genitiv-Dativ gramaticii gramaticilor
Vocativ gramatică gramaticilor
  1. ansamblu de reguli cu privire la modificarea formelor cuvintelor și la îmbinarea lor în propoziții; ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul structurii gramaticale a unei limbi sau, (p.ext.), cu studiul tuturor elementelor constitutive ale unei limbi.
  2. manual care studiază aceste elemente.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe