gropiță

română

Etimologie

Din groapă + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /gro'pi.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului gropiță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	gropiță	gropițe
Articulat	gropița	gropițele
Genitiv-Dativ	gropiței	gropițelor
Vocativ	gropiță	gropițelor

1. diminutiv al lui groapă; gropușoară.
2. mică adâncitură care se formează în obrajii unor oameni când râd sau pe care o au unii oameni (grași) în bărbie, la mâini etc.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• gripato

Referințe

• DEX '98 via DEX online