Sari la conținut

grouse

De la Wikționar, dicționarul liber

(English)

Etimologie

Atestat pentru prima dată în jur de anii 1530, ca grows; un plural colectiv de origine necunoscută.

Pronunție


Substantiv

grouse, pl. grouse sau grouses

  1. (ornit.) cocoș-de-munte, cocoș-sălbatic, potârniche scoțiană

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Verb


Conjugarea verbului
to grouse
Infinitiv to grouse
Prezent simplu
pers. 3 sg.
grouses
Trecut simplu groused
Participiu trecut groused
Participiu prezent grousing
  1. a vâna cocoși-de-munte

Anagrame

Etimologie

Funcțiunea de verb este atestată deja la sfârșitul secolui XIX-a; funcțiunea de substantiv atestată la începutul secolui XX-a.

De origine incertă, poate din franceză groucier („a bombăni, a murmura”) < de origine onomatopeică.

Confer grutch și grouch.

Substantiv

grouse, pl. grouses

  1. plângere, nemulțumire

Sinonime


Verb


Conjugarea verbului
to grouse
Infinitiv to grouse
Prezent simplu
pers. 3 sg.
grouses
Trecut simplu groused
Participiu trecut groused
Participiu prezent grousing
  1. a bombăni, a murmura, a se plânge
    He grouses so much about his work, it's driving me crazy!

Sinonime

Cuvinte derivate

Etimologie

Atestat în anii 1940; de origine necunoscută.

Adjectiv

grouse (comp. grouser, sup. grousest)

  1. (în Australia și Noua Zeelandă, argou) excelent, minunat, excepțional, superb
    I had a grouse day.

Sinonime

Referințe





(français)

Etimologie

Din engleză grouse.

Pronunție


Substantiv

grouse f., grouses pl.

  1. (ornit.) gen de cocoș-de-munte din Scoția

Vezi și

Anagrame

Referințe