guițătură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a guița + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /gu.i.ʦə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
guițătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ guițătură guițături
Articulat guițătura guițăturile
Genitiv-Dativ guițăturii guițăturilor
Vocativ guițătură guițăturilor
  1. guițat.


Traduceri

Referințe