guisante

spaniolă

(español)

Etimologie

Din mozarabă *biššáuṭ, care provine din latină pisum sapidum, influențat de guisar ‎(„a găti, a frige”).

Pronunție

• AFI: /gi.ˈsan.te/

Substantiv

guisante m., guisantes pl.

1. (în Spania; bot.) mazăre

Sinonime

• (bot.) (în America de Sud) arveja, (în Mexic) chícharo, pésol

Cuvinte compuse

• guisante de olor

Cuvinte apropiate

• guiso

Referințe

• Real Academia Española
• Wiktionary
• Wikcionario