gurgui

română

Etimologie

Din latină gurgulio „beregată”.

Pronunție

• AFI: /gur.gu'i/

Substantiv

Declinarea substantivului gurgui
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	gurgui	gurguie
Articulat	gurguiul	gurguiele
Genitiv-Dativ	gurguiului	gurguielor
Vocativ	gurguiule	gurguielor

1. partea din vârf a opincii, strânsă cu nojițe.
2. partea mai strâmtă, în formă de cioc, de la gura urciorului.
3. vârful sânului; sfârc, mamelon.
4. vârful unui deal sau al unui munte.

Cuvinte derivate

• gurguia
• îngurzi

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online