hârâitoare

română

Etimologie

Din hârâitor.

Pronunție

• AFI: /hɨ.rɨ.i'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului hârâitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	hârâitoare	hârâitori
Articulat	hârâitoarea	hârâitorile
Genitiv-Dativ	hârâitorii	hârâitorilor
Vocativ	hârâitoare	hârâitorilor

1. jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online