halca

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din turcă halka.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
halca
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ halca halcale
Articulat halcaua halcalele
Genitiv-Dativ halcalei halcalelor
Vocativ halca halcalelor
  1. (înv.) verigă, cerc (de metal).
  2. scoabă sau legătură de fier la ziduri.
  3. cerc de fier prin care se arunca, din galop, sulița la jocul oriental numit gerid; (p.ext.) jocul însuși.


Traduceri

Anagrame

Referințe