De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din franceză haleur.
Substantiv
Declinarea substantivului
halor |
| m. |
Singular |
Plural |
| Nominativ-Acuzativ |
halor |
halori |
| Articulat |
halorul |
halorii |
| Genitiv-Dativ |
halorului |
halorilor |
| Vocativ |
halorule |
halorilor |
- (mar.) muncitor care lucrează la halajul navelor.
