haram

română

Etimologie

Din turcă haram „ilicit, prohibit”.

Pronunție

• AFI: /ha'ram/

Substantiv

Declinarea substantivului haram
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	haram	haramuri
Articulat	haramul	haramurile
Genitiv-Dativ	haramului	haramurilor
Vocativ	haramule	haramurilor

1. (reg.) vită slabă, prăpădită.
2. jaf, pradă.

Locuțiuni

• (loc.adj. și adv.) De haram = (lăsat) la voia întâmplării, fără stăpân, expus jafului.
• (loc.adv.) De haram = de pomană, degeaba; pe nedrept.

Expresii

• Haramul haram se face sau (de) haram vine, (de) haram se duce ori de haram a fost, de haram s-a dus = lucrul câștigat pe nedrept se pierde precum s-a dobândit
• Haram că... = păcat că...; degeaba..
• Haram de... = vai de..

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online