hleab

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din ucraineană kхлябатy (chljabaty) „a se clătina, a fi hodorogit”.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
hleab
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ hleab hleaburi
Articulat hleabul hleaburile
Genitiv-Dativ hleabului hleaburilor
Vocativ hleabule hleaburilor
  1. (reg.) lucru rău, stricat, vechi.


Traduceri

Anagrame

Referințe