hohoti

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Creație expresivă, confer hihoti, chicoti. Se consideră în general că este derivare din slavă (veche) hohotati („a râde”), confer rusă хохот (xóxot, „hohot”) (Miklosich, Slaw. Elem., 51; Cihac, II, 139; Tiktin; Berneker 393), cf. 319; Conev 103; DAR).

Această soluție este posibilă, dar cuvântul slav este tot expresiv și poate, firește, să coincidă cu română. Pe de altă parte, cuvântul slav nu înseamnă decât „a izbucni în râs”, pe când în romană ideea de „râs” sau de „plâns”, pare secundară, ideea inițială fiind cea de „în chip zgomotos”; confer macedoromână huhutescu, huhutire („a striga, a urla”).

Pronunție

  • AFI: /ho.hoˈti/


Verb


Conjugarea verbului
hohoti
Infinitiv a hohoti
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
hohotesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să hohotească
Participiu hohotit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a izbucni zgomotos în râs sau în plâns; a râde sau a plânge tare, zgomotos.
  2. (v.intranz.) (fig.) (despre o vale, o pădure etc.) a răsuna puternic și prelung; a vui.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din hohoti.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru hohoti.

Referințe