hohoti

română

Etimologie

Creație expresivă, confer hihoti, chicoti. Se consideră în general că este derivare din slavă (veche) hohotati („a râde”), confer rusă хохот (xóxot, „hohot”) (Miklosich, Slaw. Elem., 51; Cihac, II, 139; Tiktin; Berneker 393), cf. 319; Conev 103; DAR).

Această soluție este posibilă, dar cuvântul slav este tot expresiv și poate, firește, să coincidă cu română. Pe de altă parte, cuvântul slav nu înseamnă decât „a izbucni în râs”, pe când în romană ideea de „râs” sau de „plâns”, pare secundară, ideea inițială fiind cea de „în chip zgomotos”; confer macedoromână huhutescu, huhutire („a striga, a urla”).

Pronunție

AFI: /ho.hoˈti/

Verb

Conjugarea verbului hohoti
Infinitiv	a hohoti
Indicativ prezent pers. 1 sg.	hohotesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să hohotească
Participiu	hohotit
Conjugare	IV

(v.intranz.) a izbucni zgomotos în râs sau în plâns; a râde sau a plânge tare, zgomotos.
(v.intranz.) (fig.) (despre o vale, o pădure etc.) a răsuna puternic și prelung; a vui.

Cuvinte derivate

Traduceri

Etimologie

Din hohoti.

Verb

forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru hohoti.

Referințe

DEX '98 via DEX online