horcăit

română

Etimologie

Din a horcăi.

Pronunție

• AFI: /hor.kəˈit/

Substantiv

Declinarea substantivului horcăit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	horcăit	invariabil
Articulat	horcăitul	invariabil
Genitiv-Dativ	horcăitului	invariabil
Vocativ	horcăitule	invariabil

1. faptul de a horcăi; zgomotul produs de cel care horcăie; horcăială, horcăitură.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• chitaro
• chiorât

Referințe

• DEX '98 via DEX online