horpăi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din horp + sufixul -ăi.

Pronunție

  • AFI: /hor.pə'i/


Verb


Conjugarea verbului
horpăi
Infinitiv a horpăi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
horpăiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să horpăiască
Participiu horpăit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (reg.) a sorbi cu zgomot mâncarea, mai ales lichidele.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe