huzur

română

Etimologie

Din turcă hŭzur.

Pronunție

• AFI: /hu'zur/

Substantiv

Declinarea substantivului huzur
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	huzur	invariabil
Articulat	huzurul	invariabil
Genitiv-Dativ	huzurului	invariabil
Vocativ	huzurule	invariabil

1. trai comod și lipsit de griji; (p.ext.) viață de trândăvie și de îmbuibare.

Cuvinte derivate

• huzuri

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online