ierbărit

română

Etimologie

Din iarbă + sufixul -ărit.

Pronunție

• AFI: /jer.bə'rit/

Substantiv

Declinarea substantivului ierbărit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ierbărit	invariabil
Articulat	ierbăritul	invariabil
Genitiv-Dativ	ierbăritului	invariabil
Vocativ	ierbăritule	invariabil

1. impozit perceput în Țara Românească, în sec. XVII-XVIII, de la negustorii de vite și de la măcelari; impozit perceput pentru pășunatul vitelor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online