iernător

română

Etimologie

Din a ierna + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /jer.nə'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului iernător
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	iernător	iernătoare
Articulat	iernătorul	iernătoarele
Genitiv-Dativ	iernătorului	iernătoarelor
Vocativ	iernătorule	iernătoarelor

1. bazin străbătut la fund de un curent permanent de apă, în care se pun toamna peștii scoși din heleșteie.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• anterior

Referințe

• DEX '98 via DEX online