ilativ

română

Etimologie

Din franceză illatif < latină illativus.

Pronunție

• AFI: /i.la'tiv/

Adjectiv

Declinarea adjectivului ilativ
	Singular	Plural
Masculin	ilativ	ilativi
Feminin	ilativă	ilative
Neutru	ilativ	ilative

1. (franțuzism livr.) care conchide, conclusiv.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului ilativ
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ilativ	ilative
Articulat	ilativul	ilativele
Genitiv-Dativ	ilativului	ilativelor
Vocativ	'	'

1. (lingv.) caz gramatical care, în anumite limbi, arată tendința către un loc.

   În limbile fino-ugrice, relația de pătrundere este realizată prin ilativ, în timp ce staționarea folosește inesivul.

Traduceri

caz al declinării

catalană: il·latiu (català) m. engleză: illative case (English) estoniană: sisseütlev (eesti), illatiiv (eesti) finlandeză: illatiivi (suomi) franceză: illatif (français) m. germană: Illativ (Deutsch) m. islandeză: íferðarfall (íslenska) n.

latină: illativus (Latina) m. maghiară: illativus (magyar) neerlandeză: illatief (Nederlands) m. poloneză: illatyw (polski) m. portugheză: ilativo (português) m. spaniolă: caso ilativo (español) m. suedeză: illativ (svenska) n.

Anagrame

• avilit
• vitali

Referințe

• DEX '98 via dexonline