impedanță

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză impédance, germană Impedanz.

Pronunție

  • AFI: /im.pe'dan.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
impedanță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ impedanță impedanțe
Articulat impedanța impedanțele
Dativ-Genitiv impedanței impedanțelor
Vocativ impedanță impedanțelor
  1. mărime electrică egală cu câtul dintre valoarea efectivă a tensiunii electrice aplicate unui anumit circuit și valoarea efectivă a intensității curentului electric absorbit de circuit.
  2. (fiz.) mărime egală cu raportul dintre presiunea sonoră a unui sistem acustic și fluxul acustic corespunzător.


Traduceri

Referințe