impudoare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză impudeur.

Pronunție

  • AFI: /im.pu'do̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
impudoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ impudoare invariabil
Articulat impudoarea invariabil
Dativ-Genitiv impudorii invariabil
Vocativ impudoare invariabil
  1. lipsă de pudoare, de rușine; atitudine, faptă, vorbă lipsită de rușine; nerușinare, impudicitate.


Traduceri

Referințe