impută

Vezi și : imputa, împută

română

Etimologie

Din imputa.

Pronunție

• AFI: /imˈpu.tə/
• AFI: /im.puˈtə/ (forma de perfect simplu)

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru imputa.
2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru imputa.
3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru imputa.
4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru imputa.